Pour l’amour

Prima petala de poveste:

1.Am plecat si m-am ratacit  – primul capitol

Ma intreb uneori cine sunt si de ce am venit aici: ce caut eu aici? pentru ce am venit aici? pentru ce traiesc? pentru cine?

Raspunsul vine mereu din inima, sincer si imi invaluie cu bucurie interiorul : pentru iubire sau cum spune un prieten : “pour l’amour”.

Urmeaza intrebarea: cum sa fac sa ma iubesc?

Apoi de aici urmatoarea: cum sa fac sa-i iubesc pe ceilalti?

Raspunsul ma duce la “Casuta cu oglinzi”.

Inceput de Poveste Sa pornim in calatorie!

A fost odata ca niciodata o fetita  care traia intr-o casuta cu oglinzi. Numele ei este ANA.

Ceea ce ea vede in exterior sunt oglinzi  , diferite ipostaze prin care tot ea trece, masti haioase sau mai putin placute, oameni care ii arata cum este, lectii de invatat si multe alte lucruri interesante.

Calatoria ei incepe intr-o zi de vara, pe o plaja insorita si pe langa o mare plina de valuri spumoase. Se hotaraste sa iasa din casuta cu oglinzi si sa descopere ce se afla in exterior.

Pasii ei mici se afunda in nisipul roscat, vantul ii piaptana pletele castanii iar ochii ii stralucesc de bucurie. Inima ii bate cu putere de parca ar vrea sa sara din piept. E speriata dar si curioasa in acelasi timp. A dat frau liber aripilor si si-a luat elan catre necunoscut.

“Unde ma duc?” se intreaba ea

“Ce caut?”

Iubirea:)?

“Pentru iubire am plecat pe acest drum si pas cu pas realizez ca traiesc. Ma aflu aici sa iubesc , sa uit de trecut si sa inaintez.

Grijile se spulbera ca nisipul strecurandu-se prin clepsidra.

Haos si alte agitatii fara sens, lucruri minore, pamantesti care ma seaca de energie le pot acum aduna pe hartie:) o lista lunga , amestecata … O strang in pumn si problemele s-au sters!”

Si uite asa calatorind prin nisip, intr-o dimineata de vara , pe o plaja goala si linistita …  s-a ratacit!

Poate va intrebati cum si de ce?

Nu am raspuns . ANA in cautarea iubirii a plecat si pasii sai mici pe nisip s-au pierdut.

“Cum e posibil sa ma ratacesc pe o plaja goala?”

Si cum mergea ea asa tot intrebandu-se , a descoperit o duna de nisip. O fetisoara speriata a intampinat-o stingher. O fiinta ciudata si mica, mica, mitititca insa cu niste ochi extrem de mari , ii zambea

-”Cine esti tu? Ce cauti aici singur si speriat? De unde ai venit sau poate ai plecat?”

-”Sunt doar un suflet ratacit, caut iubirea si am venit dintr-un infinit! Dar pe tine ce te-a adus pe aici? “

-”Pentru iubire am pornit , singuraticule mic. “

-”Daca vrei, pot sa te insotesc.” spuse Singuraticul Mic pe un ton prostesc.”

-”Sigur ca poti veni, fara sa analizez si sa te iscodesc, cu drag mi-ar placea sa ma insotesti!”

Ce va urma, in episodul urmator vom afla …

Romania este tara mea

Am toate motivele sa raman cu ea

Visele poti sa le implinesti

Oportunitati apar de nici unde gandesti

Pentru simplul fapt ca aici m-am nascut

Romania este oricand un inceput:)